S-a făcut odată sobor la chilii pentru un lucru şi a grăit avva Evagrie. Zis-a lui preotul: „Ştim, avvo, că de erai în ţara ta, poate şi episcop vrei să fii şi cap multora, iar acum ca un străin şezi aici”. Iar el umilindu-se, nu s-a tulburat, ci clătinând cu capul, a zis lui: „Adevărat este, părinte! Însă odată am grăit, iar a doua nu voi mai adăuga [Iov 40, 5]”.