Se spunea pentru avva Ioan Colov, că a zis odată fratelui său celui mai mare: „Voiam fără de grijă să fiu, precum îngerii sunt fără de grijă, nimic lucrând, ci nelipsit slujind lui Dumnezeu”. Și dezbrăcându-se de haină, a ieșit în pustie. Și făcând o săptămână, s-a întors către fratele său și după ce a bătut în ușă, l-a auzit pe dânsul și mai înainte de a deschide, a zis: „Tu cine ești?” Iar el a zis: „Eu sunt Ioan, fratele tău”. Și răspunzând i-a zis lui: „Ioan s-a făcut înger și nu mai este între oameni”. Iar el i se ruga zicând: „Eu sunt!” Și nu i-a deschis lui, ci l-a lăsat până dimineață să se trudească. Iar mai pe urmă, deschizându-i, i-a zis: „Om ești, trebuință ai să lucrezi iarăși ca să te hrănești”. Și a făcut metanie, zicând: „Iartă-mă!”.

->