Au venit odată unii din frați, ca să-l ispitească pe el [avva Ioan Colov]. Că nu-și lasă cugetul său ca să se răspândească, nici nu grăia vreun lucru al veacului acestuia și i-a zis lui: „Mulțumim lui Dumnezeu, că a plouat în anul acesta mult. Și au băut finicii și scot zmicele și găsesc frații lucrul mâinilor lor”. Le-a zis lor avva Ioan: „Așa este Duhul Sfânt! Când se va pogorî în inimile oamenilor, se înnoiesc și scot ramuri cu frica lui Dumnezeu”.