S-au suit odată unii din părinți, la avva Iosif în Panefo ca să-l întrebe pentru întâlnirea fraților ce găzduiesc la dânșii, de se cade să facă pogorâre și să arate îndrăzneală către dânșii. Și mai înainte de a fi el întrebat, a zis bătrânul către ucenicul său: „Ia seamă la ceea ce voi să fac astăzi și rabdă!” Și a pus bătrânul două emvrimii, unul de-a dreapta și altul de-a stânga lui și a zis: „Şedeți”. Și a intrat în chilia lui și s-a îmbrăcat cu haine vechi de cerșetor și ieșind a trecut prin mijlocul lor și iarăși intrând, s-a îmbrăcat cu hainele sale. Și ieșind iarăși, a șezut în mijlocul lor. Și ei s-au spăimântat de lucrul bătrânului. Și le-a zis lor: „Luați seamă, ce-am făcut?” Zis-au ei: „Da”. Le-a zis lor: „Nu cumva m-am schimbat din îmbrăcămintea cea necinstită?” Îi zic ei: „Nu”. Și a zis lor: „Deci, dacă eu însumi sunt în amândouă hainele și precum cea dintâi nu m-a schimbat, așa nici cea de-a două nu m-a vătămat. În acest chip suntem datori să facem cu primirea fraților celor străini după Sfânta Evanghelie. «Dați, zice, cele ale Cezarului, Cezarului și cele ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu». Deci,când este venire de frați, cu îndrăzneală să-i primim. Iar când suntem deosebi, trebuință avem de plâns, ca să petreacă cu noi”. Iar ei auzind s-au minunat, că și cele din inima lor le-a spus, mai înainte de a-l întreba și au slăvit pe Dumnezeu.

->