Se spunea pentru cel mic Ioan tebeul, ucenicul lui avva Ammoi, că doisprezece ani a fost slujind bătrânului când era bolnav şi cu dânsul era şezând pe harar şi bătrânul îl trecea cu vederea. Şi măcar că mult s-a ostenit cu dânsul, niciodată nu i-a zis: „Mântuieşte-te!” Iar când vrea să se săvârşească, şezând bătrânii, l-au apucat de mâna şi i-au zis: „Mântuieşte-te, mântuieşte-te!” Şi l-a încredinţat bătrânilor, zicând:”A înger este, nu om!”.

->