Povestit-a despre sine avva Macarie [egipteanul], zicând: „Când eram mai tânăr şi şedeam la chilie în Egipt, m-au apucat şi m-au făcut cleric în sat. Şi nevrând să primesc, am fugit la alt loc. Şi a venit la mine un mirean cucernic şi lua rucodelia mea şi-mi slujea mie. Apoi s-a întâmplat din ispită diavolească de a căzut în păcat o fată şi luând în pântece, era întrebată cine este cel ce a făcut aceasta. Iar ea zicea: «Pustnicul!» Iar ei ieşind, m-au prins în sat şi au spânzurat de grumajii mei oale afumate şi urechi de vase şi m-au purtat în vileag prin sat pe uliţă, bătându-mă şi zicând: «Acest călugăr a stricat pe fata noastră, luaţi-l, luaţi-l!» Şi m-au bătut încât puţin de n-am murit. Şi venind unul din bătrâni, a zis: «Până când bateţi pe acest călugăr străin». Iar cel ce-mi slujea, urma după mine ruşinându-se, căci era ocărându-l pe el foarte şi zicând: «Iată sihastrul pe care tu îl mărturiseai, ce a făcut!» Şi au zis părinţii ei: «Nu-l slobozim până ce nu va da chezăşie că o va hrăni pe dânsa». Şi am zis slujitorului meu şi m-a luat în chezăşie. Şi mergând la chilia mea, am dat lui câte coşniţe aveam, zicându-i: «Vinde-le şi le dă femeii mele să mănânce!» Şi ziceam în gândul meu: «Macarie, iată ţi-ai găsit ţie femeie. Trebuie să lucrezi puţin mai mult ca să o hrăneşti. Şi lucram ziua şi noaptea şi îi trimeteam ei». Şi când a venit vremea ticăloasa să nască, a petrecut multe zile chinuindu-se şi nu năştea. Şi i-am zis ei: «Ce este aceasta?» Iar ea a zis: «Eu ştiu că pe pustnicul acela l-am năpăstuit şi minţind l-am învinuit. El nu este vinovat, ci cutare tânăr». Şi venind cel ce îmi slujea bucurându-se, zicea că n-a putut să nască fata aceea până ce nu a mărturisit zicând că nu are vină pustnicul, ci a minţit asupra lui. Şi iată, tot satul va să vină aici cu slavă şi să se pocăiască înaintea ta. Iar eu auzind acestea, ca să nu mă supere oamenii, m-am sculat şi am venit aici la Schit. Acesta este începutul pricinei pentru care am venit aici.

->