Se zicea despre avva Siluan că: „Avea un ucenic în Schit, Marcu cu numele, şi acesta avea ascultare mare şi era scriitor bun; şi-l iubea bătrânul pentru ascultarea lui şi avea încă alţi unsprezece ucenici, care se supărau căci îl iubea pe acela mai mult, decât pe dânşii. Şi auzind bătrânul, s-a mâhnit. Au venit într-una din zile bătrânii şi tânjeau asupra lui. Iar el luându-i a ieşeit şi a bătut la fiecare chilie, zicând: «Frate cutare, vino că îmi trebuieşti!» Şi nici unul dintr-înşii nu i-a urmat lui îndată. Dar veninnd la chilia lui Marcu, a bătut în uşa lui, zicând: «Marcule!» Iar el auzind glasul bătrânului, îndată a sărit afară. Şi l-a trimis la o ascultare, şi a zis bătrânilor: «Unde sunt ceilalţi fraţi, părinţilor?» Şi intrând în chilia lui a pipăit tetradia (caietul) lui şi a găsit că pusese mâna să facă slova O şi auzind pe bătrânul, nu a întors condeiul să-l împlinească. Deci au zis bătrânii: «Cu adevărat, pe care tu-l iubeşti, avvo şi noi îl iubim pentru că şi Dumnezeu pe acesta îl iubeşte»”.

->