Povestit-a despre avva Motie avva Isac, ucenicul lui, care împreună s-au făcut episcopi: „Întâi a zidit mănăstire bătrânul la Iracla şi după ce s-a depărtat de acolo, s-a dus la alt loc şi a zidit acolo iarăşi. Din lucrarea diavolului, s-a aflat un frate care îl vrăjmăşea şi îl necăjea pe dânsul. Şi sculându-se bătrânul s-a dus în satul său unde şi-a făcut o mănăstire şi s-a încuiat într-însa. După câtăva vreme, au venit bătrânii locului de unde ieşise şi luând şi pe fratele asupra căruia avea mâhniciune, s-au dus să-l roage să-l aducă la mănăstirea lui. Iar când s-au apropiat unde era avva Sori, şi-au lăsat cojoacele aproape de el şi pe fratele pe care avea mâhniciune. Când au bătut în uşă, bătrânul a pus scărişoara şi ivindu-se i-a cunoscut şi le-a zis: «Unde sunt cojoacele voastre?» Iar ei i-au răspuns: «Iată aici sunt, cu acest frate». Şi dacă a auzit bătrânul numele fratelui ce l-a mâhnit pe dânsul, de bucurie a luat toporul, a spart uşa şi a ieşit alergând unde era fratele. Şi făcându-i metanie întâi şi sărutându-l l-a băgat în chilia lui şi trei zile s-a veselit împreună cu dânşii, lucru care nu avea obicei să-l facă. Şi sculându-se, s-a dus cu dânşii. După acestea s-a făcut episcop, căci era făcător de minuni”. Pe ucenicul lui, adică pe avva Isac, l-a făcut episcop fericitul Chiril.

->