Spunea iarăşi [avva Daniel] pentru avva Arsenie, că numai odată într-un an schimba apa în care muia frunzele de curmal, şi-atunci numai adăuga la cea veche. Că împletea fâşii şi le cosea până la ceasul al şaselea. Şi l-au rugat bătrânii, zicând: „De ce nu schimbi apa de pe frunze, că miroase greu?” Şi le-a zis lor: „În locul mirodeniilor şi aromatelor, de care m-am bucurat în lume, trebuie să sufăr acest miros”.