Un frate a venit la avva Pimen şi i-a zis lui: „Seamăn ţarina mea şi fac dintr-însa milostenie”. I-a zis lui bătrânul: „Bine faci!” Şi s-a dus cu osârdie şi a sporit milostenia. Şi a auzit avva Anuv cuvântul şi i-a zis lui avva Pimen: „Nu te temi de Dumnezeu, aşa grăind fratelui?” Şi a tăcut bătrânul. După două zile a trimis avva Pimen la fratele şi i-a zis lui, auzind şi avva Anuv: „Ce mi-ai zis alaltăieri, că mintea mea era aiurea?” Şi a zis lui fratele: „Am zis că seamăn ţarina mea şi fac dintr-însa milostenie”. Şi i-a zis avva Pimen: „Am gândit că pentru fratele tău cel mirean ai grăit; iar dacă tu eşti cel ce faci lucrul acesta, nu este lucru călugăresc”. Iar el auzind, s-a mâhnit, zicând: „Alt lucru nu ştiu decât acesta şi nu pot ca să nu seamăn ţarina mea”. Deci, după ce s-a dus, i-a făcut lui metanie avva Anuv, zicând: „Iartă-mă!” Şi a zis avva Pimen: şi eu de la început ştiam că nu este lucru călugăresc, dar după socoteala lui am grăit şi m-am străduit spre sporirea dragostei, iar acum s-a dus mâhnit şi tot la fel face.

->