Se spunea pentru dânsul [avva Arsenie], că era chilia lui departe de treizeci şi două de mile [de Schetia] şi nu ieşea degrabă; căci alţii îi făceau slujba. Şi când s-a pustiit Schetia, a ieşit plângând şi zicând: „A pierdut lumea Roma şi călugării Schetia”.