Povestit-a avva Daniel, ucenicul lui avva Arsenie, zicând: „M-am aflat odată aproape de avva Alexandru şi l-a apucat pe el o durere şi din pricina acelei dureri s-a întins cu faţa în sus. S-a întâmplat atunci să vină fericitul Arsenie ca să vorbească cu el; şi l-a văzut întins. Deci, după ce i-a vorbit, i-a zis lui: „Cine era mireanul acela pe care l-am văzut aici?” Şi i-a zis avva Alexandru: „Unde l-ai văzut?” Şi a zis: „Când mă coboram din munte, am căutat aici spre peşteră şi am văzut pe cineva întins cu faţa în sus”. Şi i-a făcut lui metanie, zicând: „Iartă-mă, eu am fost; căci mă apucase o durere”. Şi i-a zis lui bătrânul: „A, tu ai fost? Bine. Eu am socotit că este vreun mirean, şi pentru aceasta te-am întrebat”.

->