Povestit-a cineva din părinţi despre avva Pimen şi despre fraţii lui că: „Locuiau în Egipt. Şi dorind mama lor să-i vadă, nu putea. Deci a pândit când mergeau ei la biserică şi i-a întâlnit. Iar ei văzând-o s-au întors înapoi şi au încuiat uşa în faţa ei. Ea stând lângă uşă, striga plângând cu jale multă şi zicând: «Să vă văd pe voi, fiii mei prea iubiţi!» Şi auzind-o avva Anuv a intrat la avva Pimen, zicând: «Ce vom face bătrânei acesteia, că plânge la uşă?» Şi dinăuntru stând o auzeau plângând cu jale multă. Şi i-a zis: «De ce strigi aşa, bătrâno?» Iar ea auzind glasul lui, mult mai mult striga plângând şi zicând: «Voiesc să vă văd pe voi fiii mei şi ce este de vă voi vedea? Au doară nu sunt mama voastră? Au doară nu eu v-am alăptat? De acum sunt bătrână şi auzind glasul tău, m-am tulburat». I-a zis ei bătrânul: «Aici vrei să ne vezi pe noi, sau în lumea cealaltă?» I-a răspuns ei: «De te vei sili să nu ne vezi pe noi aici, ne vei vedea acolo». Deci s-a dus bătrâna bucurându-se şi zicând: «Dacă cu adevărat vă voi vedea pe voi acolo, nu vreau să vă văd aici»”.

->