Zis-a avva Foca, din chinovia lui avva Teognie celui dintâi ierusalimneanul: „Șezând eu în Schit, a venit un avvă, anume lacov, mai tânăr, la chilii, având şi tată trupesc şi duhovnicesc. Dar au chiliile două biserici, una a pravoslavnicilor, unde se şi împărtăşea şi una a dezbinaţilor. Deci fiindcă avva lacov avea darul smeritei cugetări, era iubit de toţi şi de cei bisericeşti şi de cei dezbinaţi. Pentru aceea îi ziceau lui pravoslavnicii: «Vezi, avvo lacove, să nu te amăgească cei dezbinaţi şi să te atragă la împărtăşirea lor». Asemenea încă şi dezbinaţii îi ziceau: «Să ştii, avvo lacove, că, cu cei ce cred două firi împărtăşindu-te, îţi pierzi sufletul căci sunt nestorieni şi asupresc adevărul». Iar avva lacov, fără de răutate fiind şi strâmtorându-se de cele zise lui din amândouă părţile şi nedumerindu-se, a venit să se roage lui Dumnezeu. Aşadar, s-a ascuns într-o chilie care era afară de lavră, la loc liniştit, îmbrăcându-se cu hainele cele de îngropare ale lui, ca şi cum urma să moară. Că au obicei părinţii egipteni să păstreze până la moarte, levitonul [Un fel de haină călugărească.] cu care iau sfântul chip şi culionul şi cu dânsele să se îngroape, îmbrăcându-le numai duminica la Sfânta Împărtăşire şi îndată strângându-le. Mergând la chilia aceea, rugându-se lui Dumnezeu şi slăbind de post, a căzut la pământ şi a rămas zăcând. Şi multe a pătimit în zilele acelea de la draci, mai vârtos cu mintea. Iar după ce au trecut patruzeci de zile, a văzut un copil, care a intrat la dânsul vesel şi i-a zis: «Avvo lacove, ce faci aici?» Şi îndată luminându-se şi luând putere din vederea lui, i-a zis: «Stăpâne, tu cunoşti ce am! Aceia îmi zic: `Nu lăsa biserica` şi ceilalţi îmi zic: `Te înşeală cei ce cred două firi`. Şi eu nedumerindu-mă şi neştiind ce voi face, am venit la lucrul acesta». Şi îi răspunde lui Domnul: «Unde eşti, bine eşti». Şi îndată cu cuvântul s-a aflat înaintea uşilor sfintei biserici drept măritorilor de Dumnezeu..

->