Zis-a iarăşi avva Foca: „Mutându-se în Schit avva Iacov, a fost luptat tare de dracul curviei. Şi aproape fiind de a se primejdui, a venit la mine şi mi-a arătat cele despre sine şi mi-a zis: «La cutare peşteră mă duc de luni. Dar te rog pentru Domnul, nimănui să nu spui, nici tatălui meu. Ci numără patruzeci de zile şi când se vor împlini, fie-ţi milă şi vino la mine, aducând Sfânta Împărtăşire. Şi de mă vei afla mort, îngroapă-mă; iar dacă voi fi încă viu să mă împărtăşeşti cu Sfintele Taine». Deci acestea auzindu-le eu de la dânsul, după ce s-au împlinit patruzeci de zile, luând Sfânta Împărtăşanie şi pâine de obşte curată şi puţin vin, m-am dus la dânsul. Şi numai cât m-am apropiat de peşteră, putoare multă am simţit, ieşind din gura lui. Şi am zis întru mine, că s-a odihnit fericitul. Şi intrând la dânsul, l-am găsit mai mult mort. Şi dacă m-a văzut, mişcând cu mâna dreaptă puţin, atât cât putea, însemna prin clătinarea mâinii pentru Sfânta Împărtăşire. Iar eu am zis: «Am adus». Deci am voit să-i deschid gura dar era încleştată. Şi nepricepându-mă ce să fac, am ieşit în pustie şi am găsit un lemnişor din crâng. Şi mult ostenindu-mă, abia am putut de i-am deschis gura puţin. Aşa am turnat din Cinstitul Trup şi Sânge, sfărâmându-l mărunt. Şi a luat putere din împărtăşirea Sfintelor Taine. Peste puţin timp muind câteva fărâmituri, din pâinea cea de obşte, i le-am adus la gură şi imediat altele pe cât putea să ia. Şi aşa, prin darul lui Dumnezeu, după o zi a venit cu mine, mergând la chilia lui, scăpând cu ajutorul lui Dumnezeu de patima cea prăpăditoare a curviei”..