Cel ce se lasă cuprins de păcatul mândriei uită că tot ce are a primit de la Dumnezeu, nesocoteşte poruncile lui Dumnezeu, se laudă numai pe sine, grăieşte de rău pe altul, este făţarnic, ...
mai mult
Iubirea de argint care izvorăşte, ca şi alte cugete rele, „din inima omului” (Mc 7, 21), este pofta neînfrânată după bunurile pământeşti, considerând câştigarea lor drept scopul princ...
mai mult
Iubirea de argint naşte pofte nesăţioase, aţâţă patimi, duce la înşelăciune, furt, minciună, jurământ strâmb, nedreptate, apăsarea semenilor săraci şi depărtare de Dumnezeu. „Unde-...
mai mult
Desfrânarea este lăsarea cu totul în voia poftelor trupului, care se aţâţă în noi prin simţurile noastre. Ea izvorăşte din inimă (Mc 7, 21) şi se săvârşeşte în însuşi trupul nostru...
mai mult
Invidia sau pizma este păcatul care ia naştere în inima omului (Mc 7, 21) şi care prilejuieşte părere de rău pentru binele aproapelui şi bucurie pentru nenorocirea şi suferinţa lui. Prin in...
mai mult
Din invidie se nasc: ura, clevetirea, vicleşugul, înşelăciunea, uciderea, precum şi slăbirea puterilor sufleteşti şi trupeşti ale celui plin de invidie. De asemenea, invidia duce şi la depă...
mai mult
Lăcomia este pofta nestăpânită de a mânca şi de a bea peste măsură. Este un păcat al trupului (Ga 5, 19). Lacomul face din mâncare şi băutură ţinta vieţii lui, uitând că acestea sunt...
mai mult
Din păcatul lăcomiei se nasc: pofta trupească, petrecerile necuviincioase, îngrijirea numai de sine (egoismul), defăimarea aproapelui, exploatarea lui, certurile, mâniile, diferitele boli, întu...
mai mult
Mânia este supărarea cu uşurinţă pentru orice lucru şi pornirea de a ne răzbuna asupra celor care ne-au pricinuit vreun neajuns. Mânia este şi o lipsă a dragostei, căci: „(iubirea) nu se...
mai mult
Lenea este nepăsarea faţă de împlinirea datoriilor şi dezgustul pentru munca, fie cu braţele, fie cu mintea. Lenea aduce: slăbirea puterilor sufleteşti şi trupeşti, lipsă de cele trebuinci...
mai mult
Păcatele împotriva Duhului Sfânt sunt acelea prin care creştinul se împotriveşte cu îndărătnicie poruncilor dumnezeieşti şi tuturor lucrărilor Sfântului Duh. Şi, întrucât virtuţile te...
mai mult
Cel ce va grăi cuvânt împotriva Fiului Omului va fi iertat; dar cel „care va grăi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie” (Mt 12, 32). Di...
mai mult
Se numesc strigătoare la cer păcatele care tind a nimici imboldurile puse de Dumnezeu în firea noastră. Ele sunt atât de grele, încât, mai mult decât altele, cer o răsplătire de la Dumnezeu ...
mai mult
Păcatele strigătoare la cer sunt: 1) Uciderea săvârşită cu voie. Un astfel de păcat a săvârşit, de pildă, Cain. Cu privire la acest păcat citim în Sfânta Scriptură: „Şi a zis Domnul...
mai mult
Da, şi iată cum: 1) Când poruncim altora să păcătuiască (Mt 2, 16); 2) Când dăm sfat altora să păcătuiască (In 11, 49-50); 3) Când îndemnăm la păcat; 4) Când ne învoim la păcat...
mai mult
A duce o viaţă morală înseamnă a păzi poruncile dumnezeieşti. Prin porunci Îşi arată Dumnezeu voia Sa cea atotsfântă, după care trebuie să se călăuzească creştinul în viaţă, căci...
mai mult