Păcatul este călcarea cu deplină ştiinţă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu. Iar pentru că voia lui Dumnezeu se arată în legile Sale, de aceea păcatul s...
mai mult
După învăţătura Bisericii noastre, păcatul şi-a luat începutul odată cu căderea strămoşilor, în rai. Căci citim în Sfânta Scriptură: „aşa cum printr-un om (Adam) a intrat păcatul ...
mai mult
Semnele după care se cunoaşte păcatul sunt: 1) Întrebuinţarea deplină a minţii. Unde nu există judecată deplină a minţii, nu există nici păcat. Faptele copiilor mici, ale nebunilor şi a...
mai mult
Chipul în care se naşte păcatul îl arată Sfântul Apostol Iacov: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: De la Dumnezeu sunt ispitit (...) Ci fiecare este ispitit de propria sa poftă atunci...
mai mult
Ispita este îndemnul la păcat. Ea trezeşte pofta spre a dobândi ceva prin călcarea legii morale. Această pornire vine sau dinăuntrul cuiva, adică din firea lui slăbită de păcatul strămoş...
mai mult
Da. Creştinul, ajutat de harul dumnezeiesc, poate birui chiar şi ispitele cele mai puternice, mai ales că Dumnezeu nu-l lasă să fie ispitit peste puterile lui. „Credincios este Dumnezeu, Care n...
mai mult
Mijloacele cele mai potrivite, cu ajutorul cărora se poate duce lupta biruitoare împotriva ispitelor sunt: 1) Rugăciunea. „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită” (Lc 22, 40); 2) Lupta c...
mai mult
Prin ocazie la păcat înţelegem împrejurările dinafară care pot da omului prilej de păcătuire, chiar fără ispită. Acela care nu se fereşte de ocazia la păcat şi nu înfruntă ispitele dov...
mai mult
Viciul este voia statornică de a călca legea morală. Prin multă păcătuire se naşte voinţa statornică de a călca legea morală. Păcatul, adică, pătrunde atât de adânc în suflet, încâ...
mai mult
Viciul poate fi înlăturat prin hotărârea tare a voii, ajutată de harul sfinţitor, de a nu mai păcătui. Apoi, trebuie înlăturate pricinile care au lucrat la înrădăcinarea păcatului, ca: i...
mai mult
Obiceiul păcătos este rodul repetării aceluiaşi păcat şi se arată în uşurinţa de a săvârşi păcatul acesta la orice prilej, cum face, de pildă, mincinosul. Obiceiul păcătos este foart...
mai mult
Păcatul trebuie judecat cu asprime şi iată pentru ce: Prin jertfa de pe Cruce, Mântuitorul a recâştigat, pentru cei ce cred în El, harul sfinţitor pierdut prin păcatul strămoşesc, precum ...
mai mult
Pedeapsa păcatului este blestemul lui Dumnezeu. Dreptatea dumnezeiască cere ca fiecare faptă, bună sau rea, să-şi aibă plata ei, pentru că Dumnezeu, după cum citim în Sfânta Scriptură: „...
mai mult
Păcatul este de două feluri: 1) Strămoşesc, adică săvârşit de strămoşii noştri Adam şi Eva în rai şi care prin naştere se moşteneşte de fiecare. El se şterge prin taina Sfântului B...
mai mult
Nu. Mântuitorul îi spune lui Pilat: „Cel care M-a dat în mâna ta mai mare păcat are” (In 19, 11), iar Sfântul Apostol Ioan spune: „Există şi păcat de moarte (...) dar este şi păcat ca...
mai mult
Uşoare sau cu putinţă de iertat se numesc păcatele prin care credinciosul, dintr-o slăbiciune a voii şi a cunoaşterii sale, se abate în chip uşor de la legea morală şi de la calea mântuiri...
mai mult
Grele sunt păcatele acelea prin care cineva, cu multă răutate a voii sale, săvârşeşte lucruri oprite în mod lămurit de poruncile dumnezeieşti. Păcat greu săvârşeşte cineva şi atunci c...
mai mult
Nu. După Mărturisirea Ortodoxă, păcatele grele sunt de trei feluri:
1) capitale;
2) împotriva Duhului Sfânt;
3) strigătoare la cer.
Capitale sunt păcatele acelea care izvorăsc nemijlocit din firea omenească, slăbită prin păcatul strămoşesc (Mc 7, 21). Se numesc astfel, fiindcă înfăţişează cele mai de seamă căi ale ...
mai mult
Mândria, care, după cuvântul Sfintei Scripturi, izvorăşte din inima omului (Mc 7, 21-22), este preţuirea de sine peste măsură şi atitudinea de superioritate sau de dispreţ faţă de ceilalţ...
mai mult