Sunt acele ierurgii şi rânduieli poruncite de Biserică sau moştenite din practica creştină.
Grija pentru cei morţi se mai numeşte şi cultul morţilor.
În rugăciunile ei (ectenia dinainte şi de după sfinţirea Darurilor), Biserica ne îndeamnă să cerem de la Dumnezeu, între altele, „sfârşit creştinesc vieţii noastre: fără prihană, ne...
mai mult
Datoria celor vii faţă de cei morţi este ca aceştia din urmă să moară spovediţi şi grijiţi (împărtăşiţi) şi cu lumânarea aprinsă în mână.
Pentru că mărturisirea păcatelor, mai mult decât oricând în cursul vieţii, aduce celui pe moarte iertarea acestor păcate, liniştirea cugetului, împăcarea cu Dumnezeu şi cu semenii pe care ...
mai mult
Pentru că lumina este, pe de o parte, călăuza sufletului pe calea cea fără de întoarcere, risipind întunericul morţii, iar pe de altă parte ea Îl închipuie pe Hristos şi Evanghelia Sa, că...
mai mult
Ca să vestească şi celorlalţi membri ai parohiei că unul dintre ei i-a părăsit, să-i îndemne la rugăciune pentru iertarea păcatelor lui (de aceea toţi zic: „Dumnezeu să-l ierte!”) şi...
mai mult
Urmând pilda celor dintâi creştini (FA 9, 37), spălăm trupurile răposaţilor, în semn de curăţire, cu apă curată, care aduce aminte de apa Botezului, arătând cu aceasta că cei răposaţi...
mai mult
Se aşază în sicriu, pentru a fi ocrotit de greutatea pământului, înainte de putrezire, şi pentru a arăta că trupul se află sub acoperământul Celui Prea Înalt şi se odihneşte sub umbra C...
mai mult
Pentru a arăta că creştinul îşi dă duhul în Hristos, întru Care şi Căruia I se încredinţează la moarte[1], iar Crucea Lui este scut şi armă împotriva îngerilor răi care caută să ia...
mai mult
Îndată după moarte sau înainte de înmormântare, preotul săvârşeşte la casa repausatului panihida sau panahida. Numele acestei ierurgii vine de la cuvântul grecesc Pannihis, care înseamnă ...
mai mult
De obicei a treia zi după moarte, când se face pentru răposat şi prima pomenire şi când, după credinţa noastră, sufletul celui repausat părăseşte pentru totdeauna pământul şi locurile u...
mai mult
Pentru că aici răposatul se află pentru cea din urmă oară în mijlocul parohiei sau al obştii creştine în care a trăit. El îşi ia acum rămas bun nu numai de la cei rămaşi în viaţă, ci...
mai mult
Nu. Biserica a întocmit patru rânduieli deosebite ale slujbei înmormântării: una pentru credincioşii laici sau mireni în vârstă, a doua pentru pruncii şi copiii până la şapte ani, a treia...
mai mult
Partea cea mai de seamă din slujba Înmormântării credincioşilor este molitfa de dezlegare („Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul”), urmată de rugăciunile de iertare, rostite de preot. În a...
mai mult
Aceasta este pecetea dragostei şi a unirii, care leagă pe cei vii cu cei morţi şi totodată semnul iertării şi al împăcării prin care ne luăm rămas bun de la cel ce pleacă dintre noi[1]. D...
mai mult
Prin aceste cuvinte ne rugăm lui Dumnezeu ca, pe de o parte, El să-Şi aducă pururea aminte de cel răposat, cum s-a rugat tâlharul pe cruce: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta!”...
mai mult
Da, şi anume în Săptămâna luminată, adică între Duminica Învierii şi Duminica Tomii. Iată ce ne învaţă despre aceasta cartea de slujbă: „Ştiut să fie că de va răposa vreunul din c...
mai mult
Întâi pentru a ne aduce aminte de cuvântul Domnului: „Că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Fc 3, 19). Al doilea, pentru a mângâia pe cei rămaşi în viaţă că, chiar î...
mai mult
Se varsă cenuşă pentru a adeveri cuvântul Sfintei Scripturi că „pământ şi cenuşă suntem” (Fc 18, 27; Iov 30, 19; Ecc 12, 7). Apoi, această cenuşă, fiind binecuvântată şi sfinţită...
mai mult
