Prin ocazie la păcat înţelegem împrejurările dinafară care pot da omului prilej de păcătuire, chiar fără ispită. Acela care nu se fereşte de ocazia la păcat şi nu înfruntă ispitele dov...
mai mult
Viciul este voia statornică de a călca legea morală. Prin multă păcătuire se naşte voinţa statornică de a călca legea morală. Păcatul, adică, pătrunde atât de adânc în suflet, încâ...
mai mult
Viciul poate fi înlăturat prin hotărârea tare a voii, ajutată de harul sfinţitor, de a nu mai păcătui. Apoi, trebuie înlăturate pricinile care au lucrat la înrădăcinarea păcatului, ca: i...
mai mult
Obiceiul păcătos este rodul repetării aceluiaşi păcat şi se arată în uşurinţa de a săvârşi păcatul acesta la orice prilej, cum face, de pildă, mincinosul. Obiceiul păcătos este foart...
mai mult
Păcatul trebuie judecat cu asprime şi iată pentru ce: Prin jertfa de pe Cruce, Mântuitorul a recâştigat, pentru cei ce cred în El, harul sfinţitor pierdut prin păcatul strămoşesc, precum ...
mai mult
Pedeapsa păcatului este blestemul lui Dumnezeu. Dreptatea dumnezeiască cere ca fiecare faptă, bună sau rea, să-şi aibă plata ei, pentru că Dumnezeu, după cum citim în Sfânta Scriptură: „...
mai mult
Păcatul este de două feluri: 1) Strămoşesc, adică săvârşit de strămoşii noştri Adam şi Eva în rai şi care prin naştere se moşteneşte de fiecare. El se şterge prin taina Sfântului B...
mai mult
Nu. Mântuitorul îi spune lui Pilat: „Cel care M-a dat în mâna ta mai mare păcat are” (In 19, 11), iar Sfântul Apostol Ioan spune: „Există şi păcat de moarte (...) dar este şi păcat ca...
mai mult
Uşoare sau cu putinţă de iertat se numesc păcatele prin care credinciosul, dintr-o slăbiciune a voii şi a cunoaşterii sale, se abate în chip uşor de la legea morală şi de la calea mântuiri...
mai mult
Grele sunt păcatele acelea prin care cineva, cu multă răutate a voii sale, săvârşeşte lucruri oprite în mod lămurit de poruncile dumnezeieşti. Păcat greu săvârşeşte cineva şi atunci c...
mai mult
Nu. După Mărturisirea Ortodoxă, păcatele grele sunt de trei feluri:
1) capitale;
2) împotriva Duhului Sfânt;
3) strigătoare la cer.
Capitale sunt păcatele acelea care izvorăsc nemijlocit din firea omenească, slăbită prin păcatul strămoşesc (Mc 7, 21). Se numesc astfel, fiindcă înfăţişează cele mai de seamă căi ale ...
mai mult
Mândria, care, după cuvântul Sfintei Scripturi, izvorăşte din inima omului (Mc 7, 21-22), este preţuirea de sine peste măsură şi atitudinea de superioritate sau de dispreţ faţă de ceilalţ...
mai mult
Cel ce se lasă cuprins de păcatul mândriei uită că tot ce are a primit de la Dumnezeu, nesocoteşte poruncile lui Dumnezeu, se laudă numai pe sine, grăieşte de rău pe altul, este făţarnic, ...
mai mult
Iubirea de argint care izvorăşte, ca şi alte cugete rele, „din inima omului” (Mc 7, 21), este pofta neînfrânată după bunurile pământeşti, considerând câştigarea lor drept scopul princ...
mai mult
Iubirea de argint naşte pofte nesăţioase, aţâţă patimi, duce la înşelăciune, furt, minciună, jurământ strâmb, nedreptate, apăsarea semenilor săraci şi depărtare de Dumnezeu. „Unde-...
mai mult
Desfrânarea este lăsarea cu totul în voia poftelor trupului, care se aţâţă în noi prin simţurile noastre. Ea izvorăşte din inimă (Mc 7, 21) şi se săvârşeşte în însuşi trupul nostru...
mai mult
Invidia sau pizma este păcatul care ia naştere în inima omului (Mc 7, 21) şi care prilejuieşte părere de rău pentru binele aproapelui şi bucurie pentru nenorocirea şi suferinţa lui. Prin in...
mai mult
Din invidie se nasc: ura, clevetirea, vicleşugul, înşelăciunea, uciderea, precum şi slăbirea puterilor sufleteşti şi trupeşti ale celui plin de invidie. De asemenea, invidia duce şi la depă...
mai mult
Lăcomia este pofta nestăpânită de a mânca şi de a bea peste măsură. Este un păcat al trupului (Ga 5, 19). Lacomul face din mâncare şi băutură ţinta vieţii lui, uitând că acestea sunt...
mai mult
