Felul cunoaşterii existenţei lui Dumnezeu prin Descoperire e mai sigur şi mai preţios, fiindcă această cunoaştere ne-o dă Dumnezeu Însuşi şi mintea noastră nu se mai îndoieşte. Apoi, dacă în Descoperirea dumnezeiască, cunoştinţa existenţei lui Dumnezeu pleacă de la credinţă ca să ajungă la cunoaştere, în aflarea existenţei lui Dumnezeu pe calea firii, mintea porneşte de la cunoaştere spre a ajunge la credinţă[1].
[1] Sfântul Vasile cel Mare, Scrisoarea 235 (către Amfilohie) 1, Migne, XXXII, col. 872; v. trad. rom. în P.S.B. vol. 12, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1988, trad., introd. şi note de Pr. Prof. Dr. Const. Corniţescu şi Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae.