Am văzut că ei sunt vestitorii voii sau hotărârilor lui Dumnezeu. Unii dintre ei, ca firi curate, neînclinate spre rău sau greu de pornit la aşa ceva, se mişcă continuu în cor, în jurul Cauzei prime. Ei cântă laudele măririi dumnezeieşti, privesc mereu slava cea veşnică, nu numai ca să se preamărească Dumnezeu, ci pentru ca şi ei, îngerii, să primească binefaceri de la Dumnezeu[1].
Îngerii Îi slujesc lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Lucrul îngeresc acesta este: să facă totul pentru mântuirea fraţilor, zice Sfântul Ioan Gură de Aur[2]. După ce am căzut în păcat, Dumnezeu nu ne lasă fără sprijinul Său. El ne trimite câte un înger ca să ajute vieţii noastre. Îngerii sunt puternici şi gata să împlinească voinţa dumnezeiască. Ei se află, prin iuţeala firii lor, îndată acolo unde le porunceşte voinţa lui Dumnezeu. Îngerii sunt păzitorii oamenilor. Fiecare om e pus sub paza sau sub grija unui înger. Mântuitorul Însuşi ne asigură de aceasta când zice: „Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în ceruri” (Mt 18, 10).
Fiecare om îşi are îngerul său păzitor care este al dreptăţii. Dar duhul cel rău, care este al nedreptăţii, nu-i dă pace şi caută tot timpul să-l ispitească. Deosebim aceasta după gândurile bune sau rele din inima noastră[3].
Unii îngeri, ca Arhanghelii, apără popoarele, cum au arătat Moise şi Daniel (Dt 32, 8; Dn 10, 5).
[1] Sfântul Grigorie Teologul, Cuvântul II Teologic, 31, Migne, P.G., XXXVI, col. 72, v. trad. rom. cit.
[2] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Evrei 3, 2, Migne, P.G. LXIII, col. 3.
[3] Origen, Omilii la Luca, 12, Migne, P.G., XIII, col. 1829; v. trad. rom. P.S.B. vol. 7, Ed. I.B.M.B.O.R. Buc., 1982, trad. de Pr. Prof. T. Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga şi Zorica Laţcu; studiu introductiv şi note de Pr. Prof. Teodor Bodogae.