Sfânta Scriptură ne spune că în ziua a şasea, după ce a făcut toate celelalte fiinţe, Dumnezeu, în Sfânta Treime, a zis: „Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră” (Fc 1, 26). „Şi Domnul Dumnezeu l-a zidit pe om din ţărână luată din pământ, şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul suflet viu” (Fc 2, 7).
Omul a fost făcut deci printr-un act special, din mâinile lui Dumnezeu, cum zice un prooroc: „Mâinile Tale mi-au plăsmuit un chip şi m-au făcut” (Iov 10, 8). Aceasta arată cinstea deosebită dată de Dumnezeu omului. După ce existenţa lui a fost hotărâtă înainte de facerea lumii ca şi stăpânirea lui asupra acesteia, Dumnezeu îi pregăteşte aducerea lui la existenţă şi alcătuirea fiinţei lui[1].
Omul a fost făcut din pământ, în vârstă tânără, de parte bărbătească, iar numele lui era Adam.
[1] Sfântul Grigorie de Nissa, Despre facerea omului, 1, Migne, P.G., XXX, col. 40 C; v. trad. rom. cit.