Chipul lui Dumnezeu în om este mănunchiul de puteri sufleteşti - raţiunea, voinţa, simţirea - cu care omul se îndreaptă spre Dumnezeu printr-o activitate neobosită pentru desăvârşire, iar asemănarea lui Dumnezeu în om este înfăptuirea acestei desăvârşiri prin împreună-lucrarea harului dumnezeiesc cu silinţele omului. În amănunt, chipul lui Dumnezeu înseamnă:
1) Stăpânirea peste făpturile pământului, potrivit cuvântului Scripturii: „…umpleţi pământul şi supuneţi-l!; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate dobitoacele şi peste tot pământul, peste toate vietăţile ce se târăsc pe pământ!” (Fc 1, 28). „Micşoratu-l-ai pentru o clipă (pe om) mai prejos de îngeri, cu slavă şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale” (Ps 8, 5-6);
2) Raţiunea şi voia liberă în năzuinţa lor spre Dumnezeu, adevăr şi bine.