Dumnezeu l-a făcut pe om ca acesta să se împărtăşească de bucuria de a fi în preajma lui Dumnezeu şi de fericirea de a-L cunoaşte, de a-L iubi şi de a-L slăvi pe Dumnezeu. El este încununarea întregii zidiri, este o lume în mic (microcosmos), cum zic Sfinţii Părinţi. Prin trupul său, el face legătura cu lumea, iar prin sufletul său, el face legătura cu Dumnezeu. Omul a fost făcut să fie făptura aleasă a slavei dumnezeieşti[1]. Rostul său în Rai era să împlinească porunca lui Dumnezeu.
[1] Sfântul Grigorie de Nissa, Despre facerea omului, Cuv. II, 1, Migne, P.G., XXX, col. 41 C; v. trad. rom. cit.