Că Hristos a primit prin ungere de la Duhul Sfânt slujirea de arhiereu, prooroc şi împărat, ne-o spune Sfânta Scriptură în multe locuri. Sfântul Apostol Pavel ne spune că El a fost arhiereul cel mai înalt şi a adus jertfa desăvârşită, care este trupul Său. Prin aceasta i-a curăţit cu adevărat pe oameni de păcate, nu numai a închipuit această curăţire, ca jertfele de animale aduse de preoţii din Vechiul Testament: „Un Arhiereu ca Acesta ne şi trebuia nouă: sfânt, lipsit de răutate, fără pată, osebit de cei păcătoşi şi devenit mai înalt decât cerurile, Care nu are nevoie, precum arhiereii, ca-n fiecare zi să aducă jertfe, întâi pentru propriile lui păcate şi apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o singură dată aducându-Se jerfă pe Sine Însuşi” (Evr 7, 26-27); căci „Nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său aflându-ne nouă răscumpărare veşnică” (Evr 9, 12). El a fost proorocul cel mai înalt, aducând cea mai deplină învăţătură despre Dumnezeu: ca Unul ce n-a primit-o din afară de Sine, ci din plinătatea Sa nemărginită. De aceea, nimeni nu mai poate adăuga ceva la învăţătura Sa. Ea poate fi, doar, tot mai bine înţeleasă în Biserică. În acest înţeles, El e proorocul cel din urmă cu care s-a încheiat Descoperirea dumnezeiască. „Prooroc ca mine îţi va ridica Domnul Dumnezeul tău, dintre fraţii tăi”, zice Moise, „de El să ascultaţi” (Dt 18, 15). Ucenicii I se adresează cu titlul „Învăţătorule”, iar Hristos Însuşi spune despre Sine: „Eu sunt Adevărul” (In 14, 6), „Eu sunt Lumina lumii” (In 8, 12), sau „Eu pentru aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume: să mărturisesc pentru adevăr” (In 18, 37).

Iar demnitatea Lui împărătească o anunţă îngerul Gavriil Fecioarei Maria: „Şi Domnul Dumnezeu Îi va da tronul lui David, părintele Său (...) şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit” (Lc 1, 32, 33). Iisus Însuşi recunoaşte că e împărat, dar împărăţia Lui e duhovnicească, având arme şi legi duhovniceşti, nu ca acelea din lumea aceasta. „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (In 18, 36), îi răspunde El lui Pilat. Iisus Hristos e împăratul blând de care am vorbit când am explicat cuvântul „Domn”. El e împăratul-miel, care a fost înjunghiat pentru păcatele lumii (Ap 5). Ca împărat, Mântuitorul Hristos a întemeiat Biserica Sa, i-a dat legile, o conduce nevăzut prin slujitorii ei, cărora le dă harul Său şi la sfârşit „va judeca viii şi morţii”.