Pentru că ea n-a săvârşit nici un păcat, nici cu gândul, nici cu cuvântul, nici cu lucrul. Acest dar i s-a dat printr-un har deosebit de mare, de care vorbeşte îngerul când îi vesteşte că Îl va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine” (Lc 1, 28). Mărturisirea lui Mitrofan Critopol spune: „Fiindcă a fost rânduită de Dumnezeu spre un scop mare şi cu totul deosebit... i s-a dat de către Dumnezeu un mare şi deosebit dar, acela de a nu păcătui”[1]. Desigur, darul acesta s-a întâlnit cu străduinţa ei cu totul deosebită de a trăi în curăţie deplină.
Ea e Prea Curată însă şi pentru că în acelaşi timp în care i s-a dat puterea de a-L primi pe Fiul lui Dumnezeu spre a-L naşte a fost „curăţită” de păcatul strămoşesc. Sfântul Ioan Damaschin zice: „Deci, după consimţământul Fecioarei, Duhul cel Sfânt S-a pogorât peste ea potrivit cuvântului Domnului, pe care l-a spus îngerul, curăţind-o şi dându-i în acelaşi timp şi puterea de a primi Dumnezeirea Cuvântului şi puterea de a naşte”[2].
Fecioara nu s-a zămislit fără păcatul strămoşesc, cum susţin unii, căci îngerul îi spune: „Nu te teme, Marie, fiindcă ai aflat har la Dumnezeu” (Lc 1, 30), deci harul acesta l-a primit în timpul vieţii ei, iar nu de la zămislirea ei. Altfel unde ar mai fi fost strădania ei după curăţire, pe care luând-o în seamă Domnul, a hotărât să Se întrupeze din ea?