Pentru că Cel ce S-a născut din ea, după firea omenească, e Însuşi Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu. Iisus Hristos e o singură persoană în două firi: e persoana lui Dumnezeu Cuvântul, Care ca Dumnezeu, sau ca persoană a firii dumnezeieşti, e născut dinainte de veci din Tatăl, iar ca om, sau ca persoană a firii omeneşti, e născut în timp din Fecioara Maria. Una şi aceeaşi persoană S-a născut şi din Tatăl, şi din Maria: din Tatăl după firea dumnezeiască, din Maria după firea omenească. Deci tot Fiul lui Dumnezeu S-a făcut şi Fiul Mariei. Nu se poate spune că din Fecioara s-a născut numai firea omenească a lui Hristos, căci nu se naşte o fire, ci se naşte o persoană prin acea fire. Iar persoana firii omeneşti a lui Iisus Hristos era Însuşi Fiul lui Dumnezeu.

Dacă n-am recunoaşte că Fecioara Maria e Născătoare de Dumnezeu, n-am socoti persoana născută din ea şi Dumnezeu, ci numai om. Iar dacă Iisus ar fi fost numai om, nu ne-ar fi putut mântui. Întreaga noastră mântuire îşi are deci temelia în faptul că Sfânta Fecioară Maria a fost Născătoare de Dumnezeu. Cine nu crede în aceasta, nu crede că a fost mântuit, căci nu crede că Iisus Hristos, născut din Maria, este Fiul lui Dumnezeu. De aici se vede cât de mult greşesc cei ce nu o cinstesc pe Fecioara Maria, ca Maica Domnului. Ei nu cred îngerului Gavriil, care-i spune Fecioarei: „Acesta mare va fi şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema” (Lc 1, 32); nici Sfântului Apostol Pavel, care spune că la plinirea vremii „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său, născut din femeie” (Ga 4, 4). Sfânta noastră Biserică o cinsteşte pe Fecioara Maria ca Născătoare de Dumnezeu în cântări neasemănat de frumoase:

„Primit-ai în pântece pe Cuvântul şi L-ai purtat pe Cel ce poartă toate şi L-ai hrănit cu lapte, ceea ce eşti curată, pe Cela ce hrăneşte toată lumea”. Sau iarăşi: „Taina cea din veci se descoperă astăzi! Dumnezeu Cuvântul Fiu Fecioarei Se face”^[1].