Aceste cuvinte înseamnă că, dacă prima dată Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ „coborându-Se”, a venit în chip de rob, S-a smerit, ca să nu silească pe nimeni să-L primească şi să creadă în El, ci ca fiecare să se poată decide în toată libertatea, a doua oară va veni cu „slavă”. Dumnezeirea Sa va scălda atunci în lumină trupul Său şi-i va umple de fericire pe cei ce prin aceasta vor primi o adeverire a credinţei lor de mai înainte, şi de spaimă pe cei ce nu au crezut mai înainte în El. Atunci nu va mai veni singur şi necunoscut, ci înconjurat de sfinţii îngeri şi cu mare strălucire dumnezeiască. Şi toţi se vor aduna tremurând în faţa Lui, aşteptând judecata. „Şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă” (Mt 24, 30). „Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale” (Mt 25, 31). Până şi stihiile lumii se vor înfricoşa de slava Lui. „Şi-am văzut un mare tron alb, şi pe Cel Ce şedea pe el, de dinaintea feţei Căruia pământul şi cerul au fugit, şi loc pentru ele nu s-a mai aflat.”(Ap 20, 11).