Ierarhia bisericească sau preoţia sacramentală are trei trepte:
1) Treapta arhierească, venind de-a dreptul de la Apostoli, prin succesiunea apostolică sau episcopală. Ea are plinătatea celor trei puteri: de a învăţa, de a săvârşi cele sfinte, de a conduce Biserica; 2) Treapta preoţească primeşte aceste trei puteri de la Arhiereu, însă fără dreptul de a hirotoni şi de a sfinţi Mirul şi Sfântul Antimis; 3) Treapta diaconească primeşte în Taina Hirotoniei, de la arhiereu, puterea de a-i ajuta pe arhiereu şi pe preot, însă fără a putea săvârşi singură Sfintele Taine şi Ierurgii.
Cele trei trepte harice ale ierarhiei bisericeşti, conferite prin Taina Hirotoniei, sunt adeverite de Sfânta Scriptură şi de Sfânta Tradiţie. Sfântul Apostol Pavel l-a aşezat pe Tit episcop în Creta şi pe Timotei episcop la Efes. El scrie, printre altele, celui dintâi: „Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduială în cele ce-au mai rămas şi ca-n fiecare cetate să aşezi preoţi aşa cum ţi-am poruncit eu” (Tit 1, 5). Şi îl sfătuieşte pe cel de-al doilea: „Nu-ţi pune degrabă mâinile peste nimeni” (1 Tim 5, 22). Aceste texte arată că în vremea Sfântului Apostol Pavel existau treapta arhierească şi treapta preoţească. Faptele Apostolilor ne spun că Sfinţii Apostoli Pavel şi Barnaba au hirotonit preoţi în Listra, Iconiu, Derbe şi Antiohia (FA 14, 20- 21, 23). Aceeaşi scriere a Noului Testament ne arată cum s-a înfiinţat treapta diaconească, prin alegerea şi hirotonirea celor şapte diaconi în Biserica de la Ierusalim, în fruntea cărora se afla Sfântul Ştefan: „Pe care i-au pus înaintea apostolilor; şi ei, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei” (FA 6, 6). Sfinţii Părinţi dau mărturie neîntreruptă despre cele trei trepte preoţeşti. Sfântul Ignatie scrie tralienilor: „De asemenea, toţi să cinstească pe diaconi ca pe Iisus Hristos, să respecte şi pe episcop, care este chip al Tatălui , iar pe preoţi ca pe soborul lui Dumnezeu şi ca adunare a Apostolilor. Fără aceştia nu se poate vorbi de Biserică”.[1] Taina Hirotoniei nu se repetă la aceeaşi persoană pentru aceeaşi treaptă.
[1] Sfântul Ignatie, 3, 1, Funk, 1, p. 244; trad. rom. în Scrierile Părinţilor Apostolici, ed. cit., p. 205.