Această Sfântă Taină a fost aşezată de Însuşi Mântuitorul, când a trimis pe Sfinţii Apostoli la propovăduire zicându-le: „Iar celor ce vor crede, aceste semne le vor urma: în numele Meu demoni vor izgoni (...) pe bolnavi mâinile-şi vor pune şi se vor face bine” (Mc 16, 17-18). Apostolii au practicat Taina Sfântului Maslu încă de la prima lor propovăduire: „Şi scoteau mulţi demoni şi pe mulţi bolnavi îi ungeau cu untdelemn şi-i vindecau” (Mc 6, 13). Practica a ajuns regulă, aşa cum se vede din cuvintele Sfântului Iacov: „Este cineva-ntre voi bolnav?: să-i cheme pe preoţii Bisericii, şi ei să se roage pentru el ungându-l cu untdelemn în numele Domnului; şi rugăciunea credinţei îl va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica; şi de va fi făcut păcate, se vor ierta” (Iac 5, 14-15). Tradiţia Bisericii mărturiseşte îndelung această practică. Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte despre ea pe larg în lucrarea sa „Despre preoţie”.[1]
[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Despre preoţie, 3, 6, Migne, P.G. XLVIII, col. 646, trad. rom. cit