Ea va fi cu mult mai mare decât cea de după judecata particulară. Tot ce au aşteptat drepţii după moarte vor primi acum. Mintea noastră nu poate nici măcar bănui acele bunătăţi: „Pe cele ce ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acelea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc” (1 Co 2, 9). „Şi El va şterge toată lacrima din ochii lor; şi moarte nu va mai fi; nici bocet, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi, căci cele dintâi lucruri au trecut” (Ap 21, 4). Nu va mai fi lipsă de soare, căci luminătorul lor va fi Mielul (Ap 21, 23). „Dumnezeu să fie totul întru toate” (1 Co 15, 28). „Căci dacă nu ni Se va face Hristos în toate, urmează că Împărăţiei cerurilor şi bucuriei din ea îi lipseşte ceva şi e nedesăvârşită. Adică dacă Hristos nu li Se face tuturor drepţilor acelea ce am spus mai sus: şi haină, şi cunună, şi încălţăminte, şi bucurie, şi dulceaţă, mâncare, băutură, masă, pat, odihnă şi frumuseţea nepovestită a vederii, şi tot ce e de folos pentru desfătare sau slavă şi bucurie; de lipseşte vreun bine chiar numai cuiva din cei ce locuiesc acolo, îndată lipsa acelui bine dă loc la întristare şi intră întristare în mijlocul celor ce se bucură”.^[1]

Îndumnezeirea drepţilor, care a început încă din viaţa aceasta, şi care s-a continuat după moarte, va fi acum deplină, căci şi trupul se va împărtăşi de ea. Şi vor spori în ea în vecii vecilor. „După această viaţă vom înceta de a mai lucra virtuţile, dar nu vom înceta de a simţi în noi lucrându-se îndumnezeirea după har, ca o răsplată pentru ele. Căci lucrarea îndumnezeirii în noi, fiind mai presus de fire, e fără hotar”^[2].

^[1] Sfântul Simeon Noul Teolog, Cuvântarea 52, Ed. Syros, p. 264.

^[2] Sfântul Maxim Mărturisitorul, Răspuns către Talasie, 22, Filocalia III, trad. rom. cit., p. 90.