În ajunul morţii Sale pe cruce, adică Joi seara, la Cina cea de Taină. Serbând atunci Paştele, împreună cu ucenicii Săi, „Iisus luând pâinea şi binecuvântând, a frânt şi a dat ucenicilor Săi zicând: Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu. Luând apoi paharul şi mulţumind, le-a dat lor zicând: Beţi dintru acesta toţi; acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor” (Mt 26, 26-28; Mc 14, 22-24; Lc 22, 19-20; 1 Co 11, 23-25).

În locul jertfelor Legii vechi, pecetluite cu sânge de ţapi şi de viţei (vezi Iş 24, 18), Mântuitorul întemeiază o Lege nouă sau un legământ nou între Dumnezeu şi oameni, pecetluindu-l cu Însuşi Trupul şi Sângele Său pe Golgota. Mântuitorul le dădea Sfinţilor Săi Apostoli, la Cină, sub forma nesângeroasă a pâinii şi vinului, această jertfă pe care trebuiau să o aducă de atunci înainte Ucenicii Săi, după porunca Sa: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea!” (Lc 22, 19 şi 1 Co 11, 24 şi 25). Prin aceste cuvinte, El Îi rânduieşte pe Apostolii Săi drept arhierei sau preoţi slujitori ai jertfei celei noi întemeiate atunci de El.

Urmând porunca Domnului şi Învăţătorului lor iubit, Sfinţii Apostoli şi mai apoi ucenicii lor săvârşeau zilnic Jertfa Mântuitorului spre neîntrerupta aducere aminte de El. Ei făceau întocmai ca Domnul Care, la Cină, înainte de a frânge şi a împărţi pâinea, a binecuvântat, iar când a întins paharul, a mulţumit (lui Dumnezeu-Tatăl) (Mt 26, 27; Mc 14, 22-23; Lc 22, 17-18 şi 1 Co 11, 23 ş. u.). Adunându-se deci pentru rugăciune, Sfinţii Apostoli şi ucenicii lor mulţumeau şi se rugau îndelung ca Domnul să prefacă pâinea şi vinul de pe masa lor în Însuşi Sfântul Său Trup şi Sfântul Său Sânge, cu care apoi se împărtăşeau. Acelaşi lucru au făcut mai târziu şi urmaşii sfinţiţi şi legiuiţi ai Sfinţilor Apostoli, adică arhiereii şi preoţii, cărora ei le-au împărtăşit harul dumnezeiesc de a săvârşi această Sfântă Taină.

Astfel a luat naştere o rânduială de slujbă sfântă, cunoscută la început sub diferite numiri, ca: frângerea pâinii (FA 2, 42), Masa sau Cina Domnului (1 Co 10, 16), Euharistie (mulţumire). Mai pe urmă, această sfântă slujbă a primit numele de Liturghie, sub care o cunoaştem azi şi care înseamnă: lucrare sau slujbă publică, obştească, rânduită şi săvârşită spre folosul tuturor.