În vechime, prin aceste cuvinte se atrăgea luarea-aminte slujitorilor care păzeau uşile de intrare ale bisericii (diaconiţe şi ipodiaconi) pentru ca să-şi sporească băgarea de seamă ca nimeni dintre credincioşii dinlăuntru să nu mai iasă afară şi nici un necreştin (catehumen, eretic sau penitent) să nu intre în biserică în timpul înfricoşatei Jertfe. Astăzi, aceste cuvinte sunt păstrate ca un îndemn spre ascultarea cu luare-aminte a Crezului.