Nu, ci mai târziu, şi anume în timpul în care credincioşii cântă Pre Tine Te lăudăm... şi când preotul citeşte epicleza, adică acea parte din rugăciunea de aducere, în care Îl imploră pe Dumnezeu să-L trimită pe Sfântul Duh spre a sfinţi şi a preface Darurile. Aceasta e clipa cea mai sfântă din tot cursul Sfintei Liturghii, căci Sfântul Duh coboară şi sfinţeşte pâinea şi vinul, prefăcându-le în Sfântul Trup şi Sânge. De aceea, credincioşii îngenunchează, la unele biserici se bate în toacă sau sună clopoţelul din altar, sau chiar clopotul cel mare, pentru ca să audă şi cei ce nu sunt în biserică şi să se roage.
De aici înainte cinstitele Daruri devin „Sfintele Daruri”. Ele nu mai sunt doar nişte simboluri sau închipuiri ale firii omeneşti a Mântuitorului ca până acum, ci Însuşi Sfântul Trup şi Sânge al Domnului, păstrându-şi doar înfăţişarea văzută de pâine şi vin. Ele sunt adevăratul Trup şi Sânge cu care Mântuitorul S-a născut din Sfânta Fecioară, cu care a trăit pe pământ, cu care a pătimit şi S-a îngropat, cu care a înviat şi S-a înălţat întru slavă.