Esteungerea celui ce se botează cu untdelemnul bucuriei (Ps 44, 9 şi Evr 1, 9) pe frunte, piept, la mâini şi la picioare. Acest untdelemn este binecuvântat atunci de către preot, printr-o rugăciune deosebită, şi din el preotul toarnă în apa botezului, de trei ori, cruciş. Ungerea înseamnă mai multe lucruri:
a) Untdelemnul fiind rodul măslinului, ungerea cu el este semnul milei şi al bunătăţii dumnezeieşti, prin care catehumenul a fost izbăvit din noianul păcatelor, aşa cum ramura de măslin, adusă de porumbel lui Noe, era semnul împăcării mâniei dumnezeieşti şi al izbăvirii din potop (Fc 8, 11). Căci apa potopului a fost preînchipuirea Botezului, precum ne învaţă Sfântul Apostol Petru (1 Ptr 3, 20-21), iar porumbelul Îl simboliza pe Duhul Sfânt[1].
b) Ne aduce aminte de ungerea cu care erau unşi în Legea veche arhiereii, împăraţii şi proorocii, cu care a fost uns Însuşi Mântuitorul, „Unsul Domnului” (1 Rg 10, 1, 5; Is 61, 1; Lc 4, 18; FA 10, 10, 38) şi la care ne-au făcut şi pe noi părtaşi, căci însuşi numele de „creştin” vine de la cuvântul grecesc Cristój, care înseamnă „uns”[2].
c) Ungerea închipuie aromatele cu care a fost uns trupul Domnului, înainte de îngropare, deoarece catehumenul va închipui, prin afundarea în apă, îngroparea împreună cu Hristos şi învierea împreună cu El.
[1] Simeon al Tesalonicului, Despre Sfintele Taine, cap. 62, trad. rom. p. 77.
[2] A se vedea rugăciunea respectivă (Pentru binecuvântarea untdelemnului) din Micul Molitfelnic, Ed. Arhidiecezana, Cluj, 1997 (v. Molitfelnicul, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1998); N. Cabasila, Despre viaţa în Hristos, cartea a II-a, trad. rom. p. 34.