Pregătirea pentru împărtăşire este trupească şi sufletească. Ea constă din:
a) spovedanie (mărturisirea păcatelor), fără de care nimeni nu se poate împărtăşi. Numai copiii până la vârsta de şapte ani sunt scutiţi de spovedanie;
b) împăcarea cu toţi. Să nu fii certat cu nimeni şi să nu ai nimic împotriva cuiva;
c) înfrânarea de la orice poftă (împreunarea trupească) cel puţin cu câteva zile înainte[1] şi abţinerea de la mâncare şi băutură în ziua împărtăşirii; numai celor bolnavi pe moarte li se poate da Sfânta Împărtăşanie după ce au mâncat[2];
d) citirea pravilei pentru împărtăşire, adică a rugăciunilor pregătitoare pentru împărtăşirea cu vrednicie, pe care uneori le citeşte preotul în numele credincioşilor, în biserică, înainte de împărtăşire[3] (caută-le în Ceaslov sau în Cartea de Rugăciuni).
[1]Sfântul Apostol Pavel, În Epistola I către Corinteni 7, 5; Timotei, episcopul Alexandriei, Can. 5 (la Milaş, op. cit., trad. p. 152), Sfântul Simion al Tesalonicului, Răsp. la întreb. 16, trad. rom. p. 315; Tipicul cel Mare (al Sfântului Sava), cap. 34, p. 42.
[2] Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Can. 9 (la Nic. Milaş, op. cit. trad. p. 231).
[3] Despre pravila de cuviincioasă pregătire sufletească şi trupească pentru împărtăşire, vezi mai pe larg în Povăţuirile din Liturghier, ed. 1987.