Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân, Binecuvântare celor ce pleacă!
Care sunt roadele şi folosul acestei slujbe?

Ştiut să fie că prea bun obicei este şi folositor de suflet să se facă „ în biserici, în mânăstiri şi în case, sfinţirea apei la toate zilele dintâi ale lunii şi a-i stropi pe oameni în mânăstiri şi în chilii, aşijderea şi în casele mirenilor şi toate ale lor. Această apă sfinţită pe care Duhul Sfânt prin rugăciunile preoţilor o sfinţeşte, multe feluri de lucrări are, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc. Că prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc şi se iartă de păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti, gândurile cele rele; iar mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi îndreptată spre rugăciune se face; aduce dar pază, înmulţirea câştigului şi îndestulare; bolile goneşte şi dă sănătate trupească şi sufletească. Şi mai în scurt să zicem: toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare. Pentru aceasta, datori sunteţi şi voi, preoţilor, să vă învăţaţi enoriaşii voştri ca să o primească pe ea cu credinţă, spre marele folos al lor”[1].



[1] Micul Molitfelnic, Povăţuirea din fruntea slujbei Aghiasmei mici, Ed. Arhidiecezana, Cluj, 1997 (v. Molitfelnicul, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1998).