Urmând pilda celor dintâi creştini (FA 9, 37), spălăm trupurile răposaţilor, în semn de curăţire, cu apă curată, care aduce aminte de apa Botezului, arătând cu aceasta că cei răposaţi au trăit creştineşte[1].
Apoi îmbrăcăm trupurile în haine noi şi curate, închipuind veşmântul cel nou al nestricăciunii, cu care ele vor învia la ziua judecăţii (1 Co 15, 42-44).
[1] Sfântul Simeon al Tesalonicului, Despre sfârşitul nostru, cap. 368, p. 248.