Se aşază în sicriu, pentru a fi ocrotit de greutatea pământului, înainte de putrezire, şi pentru a arăta că trupul se află sub acoperământul Celui Prea Înalt şi se odihneşte sub umbra Celui Atotputernic (Ps 90, 91).
Se aşază cu faţa spre răsărit, ca şi la Botez, pentru că dinspre Răsărit ne-a venit Hristos, lumina cea adevărată, şi tot dinspre Răsărit va veni El la judecata viitoare (Mt 24, 27).
Trupul e acoperit cu o pânză albă, arătând că răposatul se află sub acoperământul lui Hristos[1].
[1] Ibidem, cap. 362, p. 244.