Este drept că creştinii nu se mai gândesc astăzi la zei mincinoşi, adică la idoli, aşa cum credeau unele popoare din vechime. Dar cuvântul „idol” a primit în creştinism şi un alt înţeles. De pildă, iubirea de argint este numită de Sfântul Apostol Pavel „închinare la idoli” (Col 3, 5); tot asemenea lăcomia la mâncări şi băuturi, căci dumnezeul lacomului este pântecele (Flp 3, 19). Deci banii, mâncarea, hainele şi alte lucruri care l-ar face pe credincios rob al lor pot fi considerate pe bună dreptate ca idolii lui.
De aceea, ca să nu fie învinovăţit de idolatrie, creştinul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice.