În Vechiul Testament, poporul evreu a ţinut şi ţine şi astăzi, ca zi de odihnă, sâmbăta, în amintirea eliberării sale din robia Egiptului.

Creştinii însă ţin duminica, fiindcă în această zi a înviat Mântuitorul din morţi, aducând izbăvirea din robia păcatului. Iar faptul acesta este de cea mai mare însemnătate pentru că, după cum spune Sfântul Apostol Pavel: „Iar dacă Hristos n-a înviat, atunci zadarnică este propovăduirea noastră, zadarnică-i şi credinţa voastră” (1 Co 15, 14).

Cum că Mântuitorul a înviat în ziua Duminicii mărturisesc limpede toţi Sfinţii Evanghelişti: „Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt” (In20,1; cf. Mt 28, 1-2; Mc 16, 1-7; Lc 23, 54-55). Cuvintele „ziua întâi a săptămânii” sau „într-una din sâmbete” exprimă duminica, fiindcă evreii numeau „sabat” sau „sâmbătă” atât ziua a şaptea, cât şi întreaga săptămână. Iar zilele săptămânii le numeau astfel: întâia zi după sâmbătă, adică duminica, o numeau „întâia a sâmbetei” sau „întâia a sâmbetelor” sau „una dintre sâmbete”. A doua zi după sâmbătă sau luni o numeau a doua a sâmbetei şi aşa mai departe. Din aceasta se înţelege că Mântuitorul a înviat în ziua de duminică.

Apoi Duminica mai are însemnătate deosebită pentru creştini deoarece într-o zi de Duminică S-a pogorât Duhul Sfânt peste Sfinţii Apostoli (FA 2, 1-4).

Creştinii ţin Duminica drept zi de odihnă închinată lui Dumnezeu chiar de pe timpul Sfinţilor Apostoli, după cum citim tot în Sfânta Scriptură: „Iar în ziua cea dintâi a săptămânii, când noi ne-am adunat să frângem pâinea, Pavel, care avea să plece a doua zi, a stat cu ei de vorbă şi şi-a prelungit cuvântul până la miezul nopţii” (FA 20, 7). A „frânge pâinea” înseamnă că Ucenicii se adunau să facă rugăciuni, să săvârşească Sfânta Liturghie şi să se împărtăşească. Prin urmare, Sfânta Liturghie se făcea în zilele de Duminică.

Deci, ţinând Duminica în locul sâmbetei, creştinii nu calcă nicidecum porunca a patra, căci ei trăiesc după rânduielile Mântuitorului şi ale Sfinţilor Săi Apostoli.

Tot ca zile ale Domnului trebuie socotite, afară de Duminici, şi celelalte sărbători rânduite de Sfânta noastră Biserică Ortodoxă.