Viaţa pământească este cel mai mare bun al omului şi temelia tuturor celorlalte bunuri de care se poate învrednici cineva pe pământ. După învăţătura Sfintei noastre Biserici, Dumnezeu fiind Creatorul vieţii omeneşti, numai El, şi nu omul, are drepturi nemărginite asupra ei.
Apoi, viaţa pământească este timpul de pregătire pentru viaţa veşnică. În aceasta se cuprinde preţul mare al vieţii pământeşti pentru creştini. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Vrei să ştii pentru ce este de preţ această viaţă? Fiindcă este pentru cununile cereşti”.[1]
Fiind un dar al lui Dumnezeu şi având un preţ atât de mare, păstrarea şi îngrijirea vieţii, pentru timpul rânduit ei de Dumnezeu, este şi o datorie şi un drept al fiecărui credincios.
Tocmai aceasta cere Dumnezeu prin porunca a şasea din Decalog, când opreşte uciderea.
[1] Sfântul Ioan Gură de Aur, Către poporul antiohian, Omilia 6,4, Migne, P.G., XLVIII, col. 86.