Uciderea sufletească înseamnă pilda rea, prin vorbe şi fapte necuviincioase, prin care se dă aproapelui pricină de a se abate din calea bună şi a păcătui, ceea ce îi aduce moartea sufletului, după cuvântul Sfintei Scripturi, care zice: „Păcatul, odată săvârşit, odrăsleşte moarte” (Iac 1, 15). Cu privire la aceasta, Mântuitorul spune: „Iar celui ce-i va fi piatră de poticnire unuia din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi s-ar arunca în mare” (Mc 9, 42).
Tot ucidere sufletească înseamnă: pizma, mânia, clevetirea şi ura aproapelui, căci „Tot cel ce-şi urăşte fratele e ucigaş de oameni” (1 In 3, 15).