Smerenia creştină trebuie să fie: 1) curată, adică să pornească cu adevărat din inimă, altfel ea este făţărnicie şi mândrie tăinuită; 2) să fie unită cu adevărata cinstire şi dragoste de sine şi cu încrederea în Dumnezeu; altfel ea este slăbiciune vinovată; 3) să se arate prin fapte şi să fie statornică în toate împrejurările; altfel ea nu are nici o valoare morală.