Însuşirile virtuţii creştine sunt: 1) Tăria care în împlinirea faptelor bune se câştigă prin încordarea neîntreruptă a puterilor sufleteşti împotriva poftelor şi a ispitelor care înd...
mai mult
Evagrie Ponticul spune: „Virtutea este hrana sufletului”[1]. Virtutea potoleşte pornirile rele ale omului, înlătură ispitele, îl face pe creştin slobod de păcat şi rodeşte în sufletul lu...
mai mult
Uneori vedem că oamenii cu o viaţă păcătoasă trăiesc în îndestulare sau chiar în risipă, în desfătare şi mulţumire, pe când cei virtuoşi sunt bântuiţi de necazuri şi strâmtorări....
mai mult
După năzuinţa lăuntrică spre bine, virtutea este una singură. Întrucât însă trebuinţele vieţii omeneşti şi legăturile dintre oameni sunt multe şi felurite, este firesc ca virtutea cea ...
mai mult
Sfânta noastră Biserică Ortodoxă le împarte În virtuţi teologice (religioase) şi virtuţi morale.
Virtuţile teologice sunt acelea care prind tărie în sufletul credinciosului cu ajutorul harului dumnezeiesc şi sunt îndreptate nemijlocit către Dumnezeu, apropiindu-l pe credincios de izvorul vi...
mai mult
Virtuţile morale sunt acelea care călăuzesc viaţa creştinului faţă de sine şi faţă de semenii săi. Ele au drept scop moralizarea credinciosului şi a raporturilor cu semenii lui, adică în...
mai mult
Virtuţile morale cele mai de seamă sunt: înţelepciunea, dreptatea, cumpătarea şi bărbăţia.
Înţelepciunea creştină este judecata şi chibzuirea creştinului de a se purta astfel în viaţă, încât să nu supere prin faptă sau vorbă pe Dumnezeu şi pe semenii săi. Ea este virtutea c...
mai mult
Dreptatea creştină este virtutea prin care creştinul îşi împlineşte, cu conştiinţă şi voie hotărâtă, toate îndatoririle sale faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni, fiind ajutat de har...
mai mult
Cumpătarea creştină este virtutea prin care credinciosul pune cuvenita măsură în toate faptele vieţii sale: în mâncare, băutură, îmbrăcăminte, în vorbe şi în toată purtarea sa. „...
mai mult
Bărbăţia sau curajul este însuşirea sufletească a creştinului de a-şi Împlini cu statornicie îndatoririle sale şi a înfrunta cu hotărâre greutăţile şi primejdiile vieţii. Ea se arat...
mai mult
Da. Astfel, pildă de tărie dă creştinului dreptul Iov, care a suferit fără murmur şi a strigat: „Au pe pământ nu-i viaţa-ncercare pentru om? şi viaţa lui nu-i oare a tocmitului cu ziua?...
mai mult
Păcatul este călcarea cu deplină ştiinţă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu. Iar pentru că voia lui Dumnezeu se arată în legile Sale, de aceea păcatul s...
mai mult
După învăţătura Bisericii noastre, păcatul şi-a luat începutul odată cu căderea strămoşilor, în rai. Căci citim în Sfânta Scriptură: „aşa cum printr-un om (Adam) a intrat păcatul ...
mai mult
Semnele după care se cunoaşte păcatul sunt: 1) Întrebuinţarea deplină a minţii. Unde nu există judecată deplină a minţii, nu există nici păcat. Faptele copiilor mici, ale nebunilor şi a...
mai mult
Chipul în care se naşte păcatul îl arată Sfântul Apostol Iacov: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: De la Dumnezeu sunt ispitit (...) Ci fiecare este ispitit de propria sa poftă atunci...
mai mult
Ispita este îndemnul la păcat. Ea trezeşte pofta spre a dobândi ceva prin călcarea legii morale. Această pornire vine sau dinăuntrul cuiva, adică din firea lui slăbită de păcatul strămoş...
mai mult
Da. Creştinul, ajutat de harul dumnezeiesc, poate birui chiar şi ispitele cele mai puternice, mai ales că Dumnezeu nu-l lasă să fie ispitit peste puterile lui. „Credincios este Dumnezeu, Care n...
mai mult
Mijloacele cele mai potrivite, cu ajutorul cărora se poate duce lupta biruitoare împotriva ispitelor sunt: 1) Rugăciunea. „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită” (Lc 22, 40); 2) Lupta c...
mai mult
