Prin ele puterea sfinţitoare şi înrâurirea curăţitoare a Bisericii se revarsă atât asupra fiinţei omeneşti, cât şi asupra întregii firi, scoţând-o de sub puterea blestemului şi sfinţi...
mai mult
Răspundem că puterea de înrâurire a lucrării dumnezeieşti nu poate fi mărginită numai la sufletul omului. Căci omul este nu numai suflet, ci şi trup, este o fiinţă legată de pământ şi ...
mai mult
Întâi prin aceea că şi unele, şi altele mijlocesc harul şi sfinţirea omului; al doilea, prin aceea că şi unele, şi altele lucrează în chip tainic, prin puterea nevăzută a harului dumneze...
mai mult
În primul rând prin faptul că Sfintele Taine sunt întemeiate de către Mântuitorul Însuşi şi privesc numai viaţa omului, sfinţind momentele sau împrejurările cele mai de seamă din cursul ...
mai mult
Unele se săvârşesc în biserică, de pildă: molitfa mamei la 40 de zile după naştere, sfinţirea vaselor şi a veşmintelor bisericeşti ş. a.; iar altele, afară din case, pe câmp: binecuvân...
mai mult
Unele din ele pot fi săvârşite numai de episcop, altele, de preot.
După menirea lor, ierurgiile pot fi de două feluri:
a) pentru lucruri;
b
) pentru persoane.
Cea mai obişnuită sau cea mai desăvârşită la noi este sfinţirea apei (aghiasma), deoarece apa este lucrul cel mai de trebuinţă şi mai mult folosit în viaţa de toate zilele; iar cea mai să...
mai mult
Cuvântul este grecesc (aghiasmos) şi înseamnă sfinţire. La noi, prin aghiasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei.
De două feluri: mare şi mică. Cea mică se mai numeşte în popor şi sfeştanie, care înseamnă luminare, sau slujba luminilor, pentru că la început se înţelegea prin ea Aghiasma cea mare, ca...
mai mult
În biserică, de regulă la fiecare zi întâi a lunii, iar în case, oricând cer credincioşii, mai ales în zilele de miercuri şi vineri dimineaţa. Când preoţii, potrivit hotărârilor Sfântu...
mai mult
Ştiut să fie că prea bun obicei este şi folositor de suflet să se facă „ în biserici, în mânăstiri şi în case, sfinţirea apei la toate zilele dintâi ale lunii şi a-i stropi pe oameni ...
mai mult
La Bobotează, atât în ajun când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele creştinilor, cântând troparul Botezului: „În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne...”, cât şi în în...
mai mult
Pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfinţită printr-o îndoită chemare a Sfântului Duh în cursul rugăciunii de sfinţire, iar sfinţirea are loc în însăşi ziua în...
mai mult
Aghiasma mare, adică apa sfinţită de la Bobotează, are, într-o măsură cu mult mai mare, puterea sfinţitoare şi tămăduitoare, precum şi darurile minunate, pe care am spus că le are Aghiasm...
mai mult
Sunt cele ce se săvârşesc la naşterea omului şi cele care se săvârşesc la moartea lui sau în legătură cu pomenirea morţilor.
Sunt următoarele: a) Rânduiala de ziua întâi pentru femeia lehuză, îndată după naştere; b) Rugăciunea la însemnarea pruncului, când i se pune numele, a opta zi după naştere; c) Rându...
mai mult
În ziua întâi după naşterea pruncului, preotul face sfinţirea cea mică a apei. Apa sfinţită acum e ca o preînchipuire a botezului[1]. Cu ea se stropeşte casa, lehuza, pruncul, moaşa şi to...
mai mult
În ziua a opta după naştere, pruncul e adus de moaşă la biserică şi stând afară în pridvor înaintea uşilor ca unul ce nu este încă botezat şi îmbisericit, preotul îl binecuvintează, ...
mai mult
La patruzeci de zile după naştere se face rânduiala pentru îmbisericirea pruncului botezat şi pentru curăţirea lehuzei, după datina moştenită tot din Legea Veche (Lv 12, 1-8), pe care a păz...
mai mult
