E starea ce urmează îndată după naşterea omului cel nou. Pe acest om nu-l mai stăpâneşte în chip silnic păcatul. El poate face acum binele, căci voinţa lui a fost dezlegată de legături...
mai mult
În străduinţa de a săvârşi în chip tot mai regulat faptele bune cerute de credinţă şi ajutate de har. Dacă nu le săvârşeşte, omul cade iarăşi uşor în robia păcatului. Dacă săvâr...
mai mult
Am spus că rezultatul acestei creşteri este bărbăţia duhovnicească. Ea se mai numeşte şi stare de sfinţenie, deşi lucrarea de sfinţire a omului e una cu creşterea duhovnicească şi încep...
mai mult
Ea constă într-o astfel de întărire a omului în bine prin virtuţi, încât să nu mai săvârşească nici o faptă rea şi nici măcar în gând să nu mai fie tulburat, cu uşurinţă, de ispi...
mai mult
„Şi într-una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.”
Acest articol ne învaţă să credem în Sfânta Biserică, pe care ne-o înfăţişează ca fiind una, sfântă, sobornicească şi apostolească.
Credem şi în Biserică, fiindcă ea este, cum spune Sfântul Apostol Pavel, „Trupul Său (al lui Hristos), plinătatea Celui Ce pe toate întru toţi le plineşte” (Ef 1, 23), avându-I deci în...
mai mult
a. Ca aşezământ sfânt, Biserica este comuniunea şi comunitatea sacramentală a oamenilor cu Dumnezeu, întemeiată de Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, plină de viaţa şi lucrarea Duhului S...
mai mult
Din Biserică fac parte toţi cei uniţi prin aceeaşi credinţă în Hristos, care se împărtăşesc din aceleaşi Sfinte Taine şi care sunt împărţiţi în cler şi popor. Ea cuprinde de asemene...
mai mult
Mântuitorul a întemeiat Biserica prin însăşi jertfa Sa pe Cruce (FA 20, 28) şi Învierea din morţi, şi a făcut-o văzută ca o comuniune şi comunitate concretă sacramentală a oamenilor cu ...
mai mult
