Pace celor ce vin, Bucurie celor ce rămân, Binecuvântare celor ce pleacă!
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului:

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului[1]

Astăzi l-am sărbătorit pe Sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul Constantinopolului, pe sfântul care, alături de Sfinţii şi dumnezeieştii părinţi Ioachim şi Ana, este pomenit la finalul fiecărei Sfinte Liturghii, pentru că el este cel care ne-a lăsat moştenire, nouă şi Sfintei noastre Biserici, liturghia care îi poartă numele. S-a născut în secolul IV al erei creştine, mai exact în anul 344, în Antiohia, şi a murit în exil, în anul 407. Trebuie să ştiţi că acest mare sfânt al Bisericii, datorită faptului că era un orator foarte bun, încât oamenii, care îl ascultau, îl aplaudau după fiecare predică, a fost numit de istoria creştinătăţii cu supranumele de „Gură de Aur”.

Despre el, aş vrea să vă pun la suflet faptul că a fugit de preoţie. Deşi a fost dorit de compatrioţii lui ca slujitor al sfântului altar, înainte de hirotonie a fugit în pustie şi a stat într-o mânăstire, vreme de şase ani, până când, datorită unei boli, a trebuit să se întoarcă în cetate şi nu a mai scăpat de ceea ce oamenii îşi doreau mai mult decât el însuşi, acceptând, în cele din urmă, să fie hirotonit. În general, tinerii care îşi doresc să devină slujitori ai sfântului altar sunt încurajaţi înspre această demnitate, căci este un lucru binecuvântat să îţi doreşti să devii slujitor al Bisericii. Iată că avem atâtea şcoli de teologie, care, în mare măsură, pregătesc tinerii pentru a-L sluji pe Dumnezeu şi pe oameni. Foarte rare sunt, însă, cazurile în care oamenii care s-au pregătit pentru această slujire renunţă, din smerenie, la această demnitate. Pe unul dintre cei care au fugit de preoţie, l-am pomenit astăzi, pe Sfântul Ioan Gură de Aur! Dar puterea lui Dumnezeu fiind mai mare, pentru că slujirea preoţească este, în acelaşi timp, şi o chemare dumnezeiască, Ioan Gură de Aur a ajuns să fie nu doar preot, ci şi patriarh, lăsându-ne moştenire Sfânta Liturghie, pe care o săvârşim aproape pe tot parcursul anului bisericesc, și multe alte scrieri sfinte.

Să luăm aminte, aşadar, la smerenia pe care a avut-o Sfântul Ioan Gură de Aur, smerenie care l-a făcut să scrie o preafrumoasă carte despre preoţie, pe care vă îndemn să o citiţi şi în care veţi vedea motivele pentru care el a fugit de preoţie! Încă un amănunt: în vechime, slujitorii sfântului altar erau aleşi de popor! Ceea ce auziţi dumneavoastră, astăzi, la hirotonie, întrebarea episcopului – „Vrednic este?” – era, în fapt, o întrebare direct adresată poporului, care, în cunoştinţă de cauză, pentru că el era cel care îi recomanda episcopului candidatul pentru preoţie, răspundea, la rându-i, „Vrednic este!”. Deci, în vechime, slujitorii sfântului altar erau aleşi de comunitatea care îşi dorea să fie păstorită de un om cu calităţile necesare spre a o conduce la limanul mântuirii. Acum, această alegere se face de către persoana doritoare şi, bineînţeles, de către conducerea Bisericii, în cunoştinţă de cauză, dar cred că mai importantă şi cu sorţi mai mari de izbândă era alegerea pe care o făcea comunitatea, în Biserica primară. De aceea calendarul Bisericii este plin de sfinţi care au slujit sfântul altar, pentru că ei au fost, într-adevăr, oameni aleşi de Dumnezeu, dar, în acelaşi timp, şi de comunitatea din care făceau parte şi care le cunoştea viaţa sfântă!

Să ajute bunul Dumnezeu să avem slujitori buni ai sfântului altar, care să se regăsească în Sfântul Ioan Gură de Aur, nu neapărat în fuga lui de preoţie, ci mai ales în viaţa lui curată, în cultura pe care acesta a avut-o, în curajul de a-şi mărturisi credinţa, de a-L mărturisi pe Dumnezeu şi, de asemenea, de a-şi asuma suferinţele, care nu sunt puţine pentru slujitorul sfântului altar. Se vede că Sfântul Ioan Gură de Aur a ajuns, în cele din urmă, să fie exilat de însuşi împăratul şi să moară în exil. Poate fi şi aceasta una dintre suferinţele slujitorului sfântului altar...!? Să nu fie! Amin!



[1] Cuvânt la pomenirea Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului, Catedrala Mitropolitană, Cluj-Napoca, 13 noiembrie 2013.


->