Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ[1]
Astăzi este începutul Postului Crăciunului, iar Biserica noastră l-a trecut în calendar pe Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ. Despre el, aş vrea să vă pun la suflet câteva cuvinte, în această seară.
Se potriveşte foarte bine să îl pomenim pe Sfântul Cuvios Paisie, pentru că Postul ne îndeamnă înspre şi presupune o viaţă duhovnicească aparte, o viaţă cuvioasă sau preacuvioasă. Exemplul care ne stă la îndemână poate fi chiar cel al Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ. Se mai numeşte şi Velicicovschi, pentru că de neam este ucrainean, însă, prin adopţie, român. De mic copil, şi-a dorit să trăiască în curăţie şi s-a nevoit în acest sens. A trăit, timp de mai mulţi ani, în Sfântul Munte Athos, unde a cunoscut părinţi deosebiţi şi unde a reuşit, la rându-i, să fie cunoscut printre părinţii sfinţi ai Sfântului Munte, încât s-a adunat mulţime de ucenici în jurul lui. Cu unii dintre aceşti ucenici a venit în părţile Moldovei şi, după un periplu pe la mai multe mânăstiri din ţara noastră, s-a aşezat la Mânăstirea Neamţ, unde a condus o obşte numeroasă, de câteva mii de călugări. I-a organizat în cete, pe literele alfabetului, pentru că era foarte greu – vă închipuiţi, câteva mii de călugări! – să îi cunoască pe fiecare şi să le rânduiască fiecăruia cele de folos pentru mântuirea sufletului şi pentru desăvârşirea în viaţa monahală...!
Pe lângă aceasta, şi-a asumat încă alte câteva lucrări duhovniceşti, între care ajutorarea săracilor. Erau vremuri de restrişte şi oamenii din acele timpuri sufereau de foame, iar cel care îi hrănea era Părintele Paisie, de la Mânăstirea Neamţ. Tot la fel, sute şi mii...! Sfântul Paisie ne aduce aminte, prin aceasta, de Cuviosul Siluan Athonitul, econom la o mânăstire rusească din Sfântul Munte, unde erau mulţi călugări şi mulţi argaţi şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, a reuşit să aibă pace în suflet şi chiar milă pentru cei care munceau pentru Mânăstirea Rusicon, a Sfântului Pantelimon.
Pe lângă această lucrare, Sfântul Paisie studia foarte mult, transcria cărţi duhovniceşti, traducea cărţi duhovniceşti. El ne-a lăsat o moştenire imensă de cărţi, pe care le-a tradus sau le-a transcris el însuşi, ajutat, bineînţeles, şi de ucenicii lui.
Iată câteva repere, care ni-l arată pe Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, ca fiind un om bineplăcut lui Dumnezeu şi oamenilor, drept care Biserica l-a canonizat şi l-a trecut în rândul sfinţilor, prăznuindu-l, întotdeauna, în prima zi din Postul Naşterii Domnului. Să luăm aminte, aşadar, şi să devenim, măcar în acest Post, cuvioşii pe care îi vrea Dumnezeu, cu tot dinadinsul, pentru Sine şi pentru Împărăţia Lui. Amin!
[1] Cuvânt la pomenirea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ, Catedrala Mitropolitană, Cluj-Napoca, 15 noiembrie 2013.