CINSTIREA MAICII DOMNULUI:

Cinstirea Maicii Domnului[1]

Iubiţi credincioşi, s‑a rânduit de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei, la nivelul întregii eparhii, ca, imediat după slujba Paraclisului Maicii Domnului care se săvârşește în fiecare parohie în Postul Adormirii Maicii Domnului, să se rostească o cateheză. Prin aceste cateheze, fiecare preot este dator să‑şi înveţe credincioşii adevărurile de credinţă pe care se întemeiază cinstirea Maicii Domnului, cu precădere oprindu‑se la sărbătorile de pe parcursul anului când este prăznuită Maica Domnului.

Prima cateheză are ca temă: „De ce o cinstim pe Maica Domnului?”, o întrebare pe care noi, creştinii practicanţi, probabil că nu ne‑o punem niciodată. De ce? Pentru că cinstirea Maicii Domnului este parte integrantă din firescul vieţii noastre duhovnicești. De fiecare dată când îngenunchem la rugăciune, rostim o laudă sau o cerere specială către Maica Domnului. Sigur că este şi firescul unei credinţe moştenite; noi ne‑am născut creştini ortodocşi. Tezaurul liturgic pe care îl avem în Biserica noastră ne face să o cinstim pe Maica Domnului prin firescul slujirii noastre duhovniceşti. Rugăciunea „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură‑te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!”, care în fapt este o laudă, o rostim aproape zilnic sau de mai multe ori într‑o zi. Ne‑am învăţat ca în rânduiala rugăciunii noastre personale să o cinstim pe Maica Domnului şi să rostim această laudă imediat după „Tatăl nostru”. La slujba vecerniei de sâmbătă seara sau în ajun de sărbători mari, când se face litie, preotul cădeşte masa unde sunt pregătite prinoasele pentru sfinţire în timp ce strana cântă această rugăciune.

„De ce o cinstim pe Maica Domnului?” – totuşi, este o întrebare la care trebuie să ne răspundem pentru ca să ne cunoaştem credinţa. Dacă ştim de ce o cinstim pe Maica Domnului şi dacă actele de credinţă pe care le săvârşim în viaţa noastră duhovnicească sunt conştiente, atunci există un plus de măsură; atenţia noastră devine trezvie şi folosul duhovnicesc mai mare. Nu este totuna să spui o poezie fără să gândeşti ce spui, chiar dacă foloseşti o intonaţie oarecare, sau s‑o trăieşti ca pe o experiență personală!

De ce o cinstim pe Maica Domnului, iubiţi credincioşi? Ne răspunde ea însăşi! Am să vă citesc din Sfânta Evanghelie după Luca același text scripturistic din cadrul slujbei paraclisului, în care ni se relatează întâlnirea fecioarei Maria cu Elisabeta. Textul demonstrează că evlavia pe care o avem faţă de Maica Domnului este veritabilă şi se întemeiază pe cuvintele Sfintei Scripturi. Şi a zis Maria: „Măreşte, suflete al meu, pe Domnul, şi să se bucure duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că El a căutat spre smerenia roabei sale; – şi acum, atenţie! – că iată, de acum mă vor ferici toate neamurile; – şi spune şi de ce – că mi‑a făcut mie mărire Cel‑Puternic – şi sfânt e numele Lui – şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.” (Lc. 1, 48‑49).

Deci Maica Domnului ne răspunde de ce o cinstim şi cuvântul Scripturii consemnat de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este foarte clar. O cinstim pentru că i‑a făcut ei mărire Cel‑Puternic, adică Dumnezeu! Iar mărirea pe care Cel‑Puternic i‑a oferit‑o este veșnică! Fecioara Maria a fost Maica Domnului pe tot parcursul celor nouă luni cât L‑a purtat în pântece pe Mântuitorul Hristos şi a rămas Maica Domnului şi după ce L‑a născut. Şi mărirea pe care i‑a oferit‑o Cel‑Preaînalt este perpetuă, pe măsură ce neamurile o vor descoperi: „iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi‑a făcut mie mărire Cel‑Puternic – şi sfânt e numele Lui”.Deci cinstirea Maicii Domnului vine de la Însuşi Dumnezeu care a cinstit‑o şi Care, prin gura Maicii Domnului însăşi, ne‑a lăsat ca testament să facem asemenea. Pentru că, dacă El i‑a oferit mărire Maicii Domnului şi noi, toate neamurile până la sfârşitul veacurilor şi în veșnicie, trebuie să o fericim. Şi noi o fericim şi rostim rugăciunea „Născătoare de Dumnezeu...”.

Iubiţi credincioşi, rugăciunea respectivă este formată din două părţi, într‑o împletire minunată. Este vorba de o rostire îngerească şi de cuvinte omeneşti, care sunt consemnate în Sfânta Scriptură şi tot de Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca. În momentul Bunei‑Vestiri, „intrând îngerul la dânsa i‑a zis: „Bucură‑te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!” (Lc. 1, 28). Acest text este parte integrantă din rugăciunea noastră. Deci, în rugăciune, avem rostirea îngerului, a Arhanghelului Gavriil, pe care noi o repetăm. Rostirea îngerului se împleteşte cu rostirea omului. Ne oprim de această dată la Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Unul dintre semnele pe care i le‑a dat Maicii Domnului îngerul la Buna‑Vestire a fost că Elisabeta era însărcinată, dar tăinuia acest lucru. Așadar, Maica Domnului s‑a dus la munte, într‑un oraş al lui Iuda, și s‑a închinat Elisabetei. Închinăciunea de care auziţi totdeauna în Sfânta Evanghelie înseamnă salutul pe care i l‑a adus fecioara Maria Elisabetei, nu o închinare în adevăratul sens al cuvântului, aceasta o datorăm doar lui Dumnezeu. Dar nu mă opresc la acest lucru, continui din Sfânta Scriptură, ne spune Sfântul Evanghelist Luca în capitolul 1, versetele 41‑45: „iar când a auzit Elisabeta închinarea Mariei, săltat‑a pruncul în pântecele ei şi s’a umplut Elisabeta de Duh Sfânt, şi a strigat cu glas mare şi a zis – deci nu numai de la ea – : „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău”, un cuvânt identic cu cel rostit de înger la Buna‑Vestire. Şi continuă: „şi de unde mie aceasta, să vină la mine maica Domnului meu?”. Iată că un om o numeşte pentru prima dată pe fecioara Maria, Maica Domnului. Este vorba de Sfânta Elisabeta. Noi o numim pe Maica Domnului și „Născătoare de Dumnezeu” pentru că este Mama Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos. Că este Născătoare de Dumnezeu, ne spune tot Arhanghelul la Buna‑Vestire: „Şi răspunzând îngerul, i‑a zis: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui‑Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema”.” (Lc. 1, 35).

Iată câteva aspecte în ceea ce priveşte cinstirea Maicii Domnului pe care i‑o oferă Însuşi Dumnezeu şi pe care suntem datori, toate neamurile, până la sfârşitul veacurilor, s‑o avem. Şi o avem! De asemenea, foarte important – acest lucru să‑l reţineţi! – rugăciunea „Născătoare de Dumnezeu” este de inspiraţie biblică şi aproape în întregime, cuvânt cu cuvânt, se află în paginile Sfintei Scripturi la Sfântul Evanghelist Luca în capitolul 1. Este lauda pe care i‑o aduce îngerul, împletită cu lauda pe care i‑o aduce omul, sub inspiraţia Duhului Sfânt. Ceea ce înseamnă că întotdeauna când rostim rugăciunea „Născătoare de Dumnezeu...” ne aflăm sub inspiraţia Duhului Sfânt și săvârşim lucrarea îngerului şi a omului sfânt, Elisabeta. De aceea, când rostim această rugăciune, conştiinţa noastră trebuie să fie trează şi să ştim că noi nu numai că îi imităm pe îngeri, dar ajungem să facem rostiri îngereşti. Şi nu numai că îi imităm pe oamenii sfinţi, ci ajungem ca, asemenea lor, să fim sub inspiraţia sau sub oblăduirea Duhului Sfânt, pentru că rostim aceleaşi cuvinte: „Bucură‑te, ceea ce eşti plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre!”.

Şi înainte de a se cânta, împreună cu strana, priceasna rânduită, „O, Măicuţă Sfântă”, aş încheia prin următorul cuvânt: întotdeauna, când ne gândim la Maica Domnului, s‑o punem în relaţie cu Fiul ei, cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos! Nu putem despărţi pe mamă de Fiu şi nici pe Fiu de mamă! Umanitatea, chiar în necredinţa și imoralitatea ei, întotdeauna a avut respect faţă de mamă şi a socotit că mama întruneşte virtuţile şi calităţile cele mai înalte! De ce nu şi Maica Domnului? Cu atât mai mult! De aceea totdeauna când ne gândim la Maica Domnului să ne gândim şi la Fiul ei Cel Unul Născut. Şi dacă vreţi să aveţi experienţa unei descoperiri sau revelaţii în ce priveşte certitudinea cinstirii Maicii Domnului, aceasta o puteți primi doar în urma rugăciunii. Una dintre rugăciunile către Maica Domnului care poate să vă aducă această descoperire dumnezeiască, aşa cum a avut‑o Sfânta Elisabeta şi Arhanghelul Gavriil, este: „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură‑te!”. Să ştiţi! Dacă o veţi rosti conştient, de nenumărate ori, veţi avea, negreşit, revelaţia, descoperirea dumnezeiască pe care a avut‑o îngerul şi omul sfânt. Amin!

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin!



[1] Predică rostită în Catedrala Mitropolitană din Cluj‑Napoca, la Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului, la Vecernie, 01.08.2011.


->